D`ale carnavalului
Teatrul „Nottara”, București / 10 septembrie 2017
D`ale carnavalului de I.L. Caragiale
Cu: Vlad Zamfirescu, Gheorghe Ifrim, Alexandru Jitea, Andi Vasluianu, Sorin Cociș, Luminița Erga, Cerasela Iosifescu, Mihai Mărgineanu, Alexandru Mike Gheorghiu, Mircea Teodorescu
Decorul: Ștefan Caragiu
Costumele: Liliana Cenean
Muzica: Mihai Mărgineanu
Problema cu montările foarte bune din Caragiale e că publicul râde prea mult şi prea des. Atât de mult şi atât de des, încât riscă să rateze mesajul sobru, dur, adesea tragic pe care regizorul încearcă să îl transmită cu ajutorul vehiculului comic. E şi cazul proaspetei premiere de la „Nottara” cu D-ale carnavalului, în care Claudiu Goga construieşte o comedie de top 5 bucureştean al momentului în care strecoară numeroase motive de nelinişte pe care mi-e teamă că prea puţini dintre spectatori le sesizează.
Oricât ar părea de neplăcută, concluzia conform căreia contemporanii noştri fie aprobă cele întâmplate în lumea caragialiană, fie s-au resemnat cu existenţa lor, fie le consideră prea departe de vieţile lor, mi-e teamă că se impune. Altfel poate că nu s-ar repezi să acopere cu aplauze ultra-frenetice(bine-meritate de excelenta distribuţie de la Nottara) momentul de final al spectacolului, gândit de Goga tocmai ca unul de cădere pe gânduri, pe întrebări şi auto-întrebări.
Mihai Brezeanu / www.agenda.liternet.ro
Regizor de tip neoclasic, Claudiu Goga a recitit scenic piesa pe care o ştim cu toţii din şcoală, subliniind o suită din inepuizabilele ei deschideri semantice, bazându-se pe o distribuţie cu actori de top.(…)
Claudiu Goga a lăsat timpii teatrali ai lui Caragiale acolo unde i-a aşezat dramaturgul, într-un trecut de acum un secol şi ceva. Preferând să nu bage în ochii spectatorului evidenţa că pe plaiurile româneşti lucrurile nu se prea schimbă, din păcate, iar tipologiile şi situaţiile încondeiate le (re)vedem în jur, a lăsat să se subînţeleagă legăturile cu azi-ul nostru, activând discret, inteligent constatările spectatorilor. (…)
Meritoriu e că regizorul a reuşit să adauge noi straturi de umor acelora caragialiene care provin, o ştim cu toţii tot de la şcoală, din situaţii, personaje şi limbaj. Suplimentul regizoral provine din utilizarea unor mijloace tipice filmului mut, comediei cu gaguri, pe care Goga le-a inserat cu naturaleţe în desfăşurarea scenică. Unul dintre aceste mijloace este jocul cu uşile, care ascund, deschid, închid, separă, participând activ la jocul actorilor, oferindu-le un suport preţios de valorificat scenic.
Oltița Cîntec / www.adevărul.ro
