Absint
Teatrul „Sică Alexandrescu”, Braşov / 28 ianuarie 2012
Absint
de Magda Fertacz
Cu: Iulia Popescu, Viorica Geantă-Chelbea, Mihai Bica, Marius Cordoș, Demis Muraru, Ciprian Mistreanu
Scenografia:Lia Dogaru
„Se prea poate ca, într-o altă lectură scenică, Absint să fie percepută drept expresia unui mal de vivre greu de localizat, imposibil de combătut, un fel de in the mood for dying cu valoare exponenţială, în care s-ar regăsi generaţia Karolinei, tânăra „cool” ce şi-a pus capăt zilelor încă înainte de a fi intrat în scenă. Departe de a lua forma unui manifest agresiv şi monocord, Absint – cel montat în premieră de Claudiu Goga la Teatrul „Sică Alexandrescu” din Braşov – este totodată ceva mai mult şi ceva mai puţin de-atât. Aş spune că, înainte de orice, e o poveste despre încercarea eşuată de a vieţui pur şi simplu, aşa cum o fac, după toate indiciile, părinţii şi toţi ceilalţi din anturajul Karolinei. Cei care trăiesc, adică, fără orizont şi fără să-şi adreseze vreodată întrebarea: „Oare ce n-a fost bine?”. De aici, spaţiul amplu acordat de regizor registrului domestic, scenelor de infern conjugal, traiului cotidian al unei familii câtuşi de puţin „cool”. De aici, tonul nu scrâşnit, ci amar-ghiduş al spectacolului.”
Andreea Dumitru –Teatrul Azi, nr 3, 4 / 2012
„Karolina se sinucide în ziua nunţii ei cu un dealer de succes, alegere ce e, şi ea, un statement. Întregul text dramatic e o reevaluare a propriei vieţi, a relaţiei de familie şi a relaţiilor amoroase, a întâmplărilor şi opţiunilor care au dus-o la capătul unui drum. În montarea sa de la Braşov, Claudiu Goga şi scenografa Lia Dogaru inventează un spaţiu neaşteptat, dar care rezonează profund cu această nostalgie, revizitare poetică, uneori onirică, a propriului trecut: catafalcul rece al crematoriului în prim-plan, un câmp de maci, un leagăn, o cadă, o bucătărie familială socialistă undeva, în centru, masa lungă de nuntă, devenită una de parastas, şi fereastra de la care va sări Karolina, în fundal, despărţită de câmpul de maci printr-o cortină transparentă ca o perdea de apă.”
Iulia Popovici /Observatorul cultural, nr. 611, 10 februarie 2012
