Rinocerii
Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași
Rinocerii
de Eugène Ionesco
Cu: Constantin Puşcaşu, Teodor Corban, Silva Helena Schmidt, Puşa Darie, Anne Marie Chertic, Daniel Busuioc, Dumitru Năstruşnicu, Antonella Cornici Maxim, Florin Mircea, Emil Coşeru, Adi Carauleanu, Cosmin Maxim, Doru Aftanasiu, Doina Deleanu, Horia Veriveş, Gelu Zaharia, Silvia Băleanu Popa
Decor: Ştefan Caragiu
Costume: Lia Dogaru
Muzica: Bobo Burlăcianu
„Regizorul construieşte, împreună cu actorii, o adevărată propedeutică a rinocerizării; personajelor li se întâmplă ceva, o parte din fiinţa lor derapează, metamorfoză fin sugerată fie prin modificări ale vocii, fie prin acţiuni ce trădează începutul dezertării din condiţia de om. Sunetele rinocerilor sunt lucrate detaliat; ele conţin aşteptarea a ceva mult mai grav şi prezenţa angoasantă a ameninţării. Există un crescendo matematic organizat, există tăceri sinistre şi zgomote difuze ale non-umanului. La developarea unui anumit tip de atmosferă contribuie şi luminile; calde, familiare, pe de o parte, violente, agresând simţurile, pe de altă parte. În două rânduri, buna utilizare a luminii stroboscopice (cutremurul unei clădiri/lumi şi superba scenă de dragoste dintre Bérenger şi Daisy) lasă urme adânci în memoria spectatorului. (…)
Îmi place să cred că, odată cu trecerea timpului, spectacolul lui Goga va rămâne unul de referinţă pentru montările pieselor lui Ionesco. De ce? Simplu: n-ai cum să nu priveşti confiscat spectacolul şi apoi, la ieşire, dacă eşti un om onest, să nu-ţi duci discret mâna la frunte. Nu de alta, dar nu cumva să simţi începuturile unui… corn.”
Călin Ciobotari – Teatrul azi, nr 5-6/2011
„Cu problema timpului foarte bine gândită de Claudiu Goga, cu un Béranger extrem de convingător al lui Constantin Puşcaşu, cu un decor care contribuie din plin la conturarea universului ionescian, dar şi la funcţionalitatea punerii în scenă, Rinocerii Naţionalului ieşean au toate şansele să devină un reper în adaptările teatrului lui Ionesco de la noi. Un spectacol care, după mine, poate la fel de bine să placă sau să nu placă. Un spectacol care îşi va auzi multe laude din partea celor care cunosc şi iubesc opera lui Eugène Ionesco şi, poate, ceva mai puţine din partea celor care merg la teatru din pura voluptate a suspansului şi a show-ului teatral.”
Paul Boca – ArtActMagazine, 15 martie 2013
