Teatrul Național Târgu Mureș, Compania „Liviu Rebreanu”/ 4 aprilie 2018
Ivanov de A.P. Cehov
Cu: Nicu Mihoc, Elena Purea, Dan Rădulescu, nicolae Cristache, Tina Moga Oltean, Loredana Dascălu, Mihai Crăciun, Monica Ristea, Costin Găvază, Csaba Ciugulitu, Cristina Holtzli, Ștefan Mura, Ion Vântu, Cristian Iorga, Sergiu Marocico, Luchian Pantea, Emilia Banciu, Claudiu Banciu, Gabriela Bacali, Erika Domokos, Bianca Fărcaș, Tiberius Vasiniuc, Zeno Apostolache
Scenografia: Lia Dogaru
Ivanov este, în viziunea regizorului Claudiu Goga şi a interpretului Nicu Mihoc, personajul care nu se înţeleg/nu se împacă pe/cu sine, îşi asumă toate vinile din lume, admite că stă la baza nenorocirii soţiei sale Ana Petrovna, vrea să o salveze de la o soartă asemănătoare celei de care a avut parte Ana pe Saşa, singura care înţelege ce i se întâmplă şi care se opune monstruoasei conspiraţii ce s-a construit în jurul anti-eroului. Ivanov este deconstruit pe faţă şi în faţă de Borkin, însă loviturile decisive îi vin din partea doctorului Lvov Evgheni Konstantinovici. Un personaj faţă de care Claudiu Goga este mai neiertător chiar decât faţă de parvenitele, hiper-calculatele, controlat ridicolele, gogolienele nuanţate care sunt Zinaida Savisna şi Babakina.
Meritul directorului de scenă este acela de a fi păstrat dreapta cumpănă. Claudiu Goga nu se lansează în demonstraţii. Nu vrea să cehovizeze acolo unde nu este cazul. Păstrează Ivanov în categoria pieselor de tranziţie. Tranziţia este marcată de scenografa Lia Dogaru prin decoruri şi costume. Adică, spectacolul nu este plasat strict în anul 1887, dar nici adus în secolul al XXI lea. Rămâne o indecizie temporală explicită şi asumată ca atare. Câteva scaune, două-trei fotolii, mese, o şină de cale ferată. Albă. Pe ea intră gâfâind, sfârşit, cu ultimele puteri în ultima secvenţă din spectacol- scena morţii- Ivanov. Aceasta după ce cu toţii eram convinşi că eroului/anti-eroului îi sunt străine marile gesturi. Că până şi aici eşuează. Ivanov vrea, ţine morţiş să moară sub ochii lumii. Victorie finală. Asupra nehotărârilor proprii şi peste zicerile răutăcioase ale semenilor. Claudiu Goga gestionează bine ritmul, Lent, intenţionat cvasi-plictisitor o bună bucată de vreme, leneş, deliberat astfel pentru că spectacolul este despre o lume leneşă şi plictisită, care îşi deplânge de câte ori are ocazia dezabuzarea. Devine tot mai strâns, mai încărcat. de energii, de palpituri negative, tragice ori ridicole, rău prevestitoare pe măsură ce avansează.
Mircea Morariu / www.adevarul.ro