Moartea unui comis voiajor

• 

Teatrul „Vasile Alexandrescu”, Iași/ 17 iunie 2018

Moartea unui comis voiajor de Arthur Miller

Cu: Adi Carauleanu, Doina Deleanu, Cosmin Maxim, Ionuț Cornilă, Constantin Pușcașu, Horia Veriveș, Dumitru Năstrușnicu, Petronela Grigorescu, Andreea Boboc, Doru Aftanasiu, Livia Iorga, Irina Răduțu Codreanu, Brândușa Aciobănițe

Scenografia: Luana Drăgoescu
Video-design: Lucian Matei

 Claudiu Goga nu insistă în montarea sa nici pe actualizarea potenţialului social al piesei, nici nu apasă exagerat pedala tragediei. Ci realizează, în felul său, un studiu psihologic obiectiv, invitând în mod discret “lectorul“ din sală să se implice atât cât îi permit experienţa şi propria subiectivitate. E un spectacol de revăzut pentru că va fi mereu altceva - aşa cum a devenit déjà o certitudine că nu ne putem scălda de două ori în apa aceluiaşi râu, vom fi de fiecare dată alţii în faţa dramei umane din faţa noastră. În acest sens şi nu numai, Claudiu Goga oferă, fie că îşi propune în mod explicit, fie că nu, o lecţie de teatralitate. În special, prin surprinderea conflictului dintre tată (Willy Loman/Adi Carauleanu) şi fiu (Biff) secondat de fratele/alter-egoul său (Happy), cel din urmă devenind un fel de receptacol al sentimentelor reprimate de Biff şi receptorul tuturor atacurilor tatălui la adresa lui Biff.
În mod spectaculos, Cosmin Maxim şi Ionuţ Cornilă se completează, cel de-al doilea dublându-l pe primul în disputa majoră cu tatăl. În acest mod, conflictul scenic redă cu asupra de măsură conflictul dramatic al piesei, relaţia bazată pe dragoste şi ură dintre tată şi fiu, reproşurile tatălui, dragostea necondiţionată a mamei, aşteptările nereliste ale tatălui care disociază eul fiului, dând de pământ cu personalitatea acestuia, impunând, cerând, dar în cele din urmă şi oferind suport material. Confuntarea cu tatăl autoritar eclipsează nevoia de a se dezvolta independent a fiului său Biff. Aşteptările exagerate, presiunile ca fiul să-l urmeze, să devină cineva, modul în care-l tratează ca pe o investiţie de la care se aşteaptă la un profit pe măsură conduc la eşecul în plan psihologic al lui Biff. Moartea tatălui este tratată filmic în spectacol, printr-o aluzie uşor ironică la un cadru de film american; însă putem vorbi de o moarte simbolică. Moartea simbolică a tatălui semnifică ieşirea personalităţii fiului la lumină. Dorinţa tatălui era ca acesta să îi calce pe urme, să ajungă la fel ca el, însă prin moartea simbolică a tatălui, în mod ritualic, fiul se va afirma pe cont propriu.

Dana Țabrea / www.ziaruldeiasi.ro