Acasa la tata

• 

Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași / 15 noiembrie 2019

Acasă la tata de Mimi Brănescu

Cu: Teodor Corban, Cosmin Maxim, Ionuț Cornilă, Ada Lupu, Petronela Grigorescu, Doina Deleanu, Adi Carauleanu, Constantin Avădanei, Dumitru Năstrușnicu, Radu Homiceanu, Andrei Sava
Scenografia: Lia Dogaru
Video: Constantin Dimitriu

În spectacolul Naționalului ieșean semnat de Claudiu Goga ceea ce este esențial nu e ce se spune, ci ceea ce nu se spune niciodată. Suma tăcerilor. A privirilor. A așteptărilor. A gesturilor și a răsuflărilor. A interacțiunii dincolo de cuvânt. Povestea se construiește printr-o atentă corelare între ceea ce sunt acești oameni și ceea ce se clatină în ei în momentul în care pojghița subțire a echilibrului lor (dată de rutina gesturilor mărunte, de fuga de sine sau de schimbare, de instinctul de a se adapta și de a supraviețui, de micile drame de zi cu zi) se fărâmițează, dezvăluind pustietatea care le pârjolește sufletele. Construit în manieră narativă, din cinci episoade ce aduc în prim-plan câte o figură centrală din această poveste a sufletelor prinse în capcana propriilor vieți, departe de ceea ce cred ei că înseamnă viața adevărată, spectacolul ne propune o imagine sfâșietoare a eșecului redată cu instrumentele comicului. (…)
Ceea ce reușește remarcabil spectacolul semnat de Claudiu Goga, dincolo de cutremurătoarea dramă pe care o drapează în faldurile unui comic ce mai degrabă îți strepezește dinții decât te eliberează, este recuperarea unei realități (umane în primul rând) recognoscibile. Multiplele fețe ale umanității, tipologii deopotrivă cenușii și pitorești (când le privești de la distanță) se preumblă prin acest carusel în care se joacă pe viață și pe moarte cartea supraviețuirii. Conștiința eșecului nu e acutizată de revenirea lui Robert „acasă”, însă firescul așezării fiecăruia în interiorul ratării e radiografiat atent. Unul dintre meritele regizorului este că a impus fiecărui actor o perfectă așezare în rol, o deplină asumare, o întru totul pliere pe psihologia personajelor și pe interacțiunea dintre ele. A rezultat o adevărată comedie umană care nu exclude realismul, caricaturalul, adâncimea psihologică, pulsiunile, răbufnirile dramatice, contorsionările interioare, superficialitatea și, în final, povara vieții pe care fiecare o duce.

Nicoleta Munteanu / www.alecart.ro